Lexus RX450h – test in RO

Alimentat
plin ochi – check. Consum resetat – check, km notaţi – check,
viteză medie resetată – check, răcoritoare – check, muzică – double
check. Start rutei cu numărul unu, Drumul Taberei – Berceni. Pe
parcurs mi-am tot promis că nu mă voi uita la consum până la final,
promisiune pe care am păstrat-o vreo 80 de secunde.

Iniţial, totul părea să decurgă conform datelor înregistrate în
ziua precedentă. Computerul de bord arăta 5 litri/100km şi încă nu
ieşisem din cartier. Însă mă apropiam din ce în ce mai mult de
aglomeraţie, ceea ce automat însemna nu doar un consum mai mare,
dar şi un nivel de stres mai mare, înjurături… lasă-l pe ăla sa
se bage, nu-l lăsa pe celălalt, depăşiri scurte şi rapide
etc.

Am reuşit să ajungem în Berceni cu o medie aproape neschimbată,
moment în care am oprit la un semafor a cărui culoare roşie am
prins-o de trei ori şi-am ştiut că, decât să mă zbat încercând să
merg doar „electric” – ceea ce în trafic înseamnă exagerat de lent,
cu plecări de melc şi înjurături încasate de la restul şoferilor -,
mai bine m-aş resemna şi aş conduce absolut normal, deoarece până
la urmă aşa ar fi corect. Un regim de mers normal, nu?

Ruta cu numărul doi a fost Berceni-Băneasa în ambuteiaj maxim. Cert
este că pe drum ne-am blocat atât de des, încât Mihai avea timp să
coboare, să pozeze maşina, să pozeze peisajul şi să se urce până ca
eu să trec de vreun semafor.

Personal, am folosit acest timp pentru a reflecta mai mult la
adresa RX-ului. Îmi făcusem în cap o listă cu lucrurile care îmi
plăceau la ea: materiale interior, head up display, ecranul color
LCD, sistemul audio excelent (Mark Levinson, ca să fie clar),
suspensia pneumatică, camera de luat vederi laterală, confortul…
atât ca spaţiu cât şi ca ţinută de drum şi, nu în ultimul rând,
duo-ul magnific de sub capotă. Aici era vorba despre un propulsor
V6 de 3.5 litri care, alături de unitatea electrică, dezvolta
aproximativ 300 cai putere (sau 299 ca să o dăm corect
matematic).

Activitatea motorului pe benzină depinde strict de modul în care
apeşi pedala de acceleraţie. Poţi să-l trezeşti instant
înfigându-te în ea, sau treptat, angajându-l mai întâi pe cel
electric. Performanţele nu vor convinge niciun posesor de ML 63
AMG, însă această maşină numai lentă nu e.

Nu ştiu cum au reuşit, însă pentru cele aproape 2,2 tone, RX450h
este surprinzător de sprinten, atât pe demaraje cât şi pe depăşiri.
Şi când spun surprinzător, nici măcar nu exagerez, deoarece am fost
şocat (mă rog, ceea ce înseamnă tot un fel de „surprins”, doar că
la un nivel mult mai ridicat). De la 0 la 100km/h în 7,8 secunde?
Bleah. Impresia este mai degrabă că o face sub 7 secunde; ceea ce
probabil nu este adevărat, dar nici eu n-am cronometrat-o.

Nu aveam timp pentru prostii. Nici măcar nu ajunsesem la jumătatea
celor 100 km şi eram extrem de plictisit, înfometat şi sătul de
toate intersecţiile blocate de la noi. Ah, şi să nu uit, merită o
bilă albă pentru şasiu şi una pentru direcţie. Nu era tocmai
elefantul pe care mi-l închipuiam, atunci când mai luam un viraj
puţin mai agresiv.

Şi tot aşa, timpul şi kilometrii s-au tot adunat, soarele a apus,
iar noi mergeam în continuare, încercând să ne apropiem de cei 100
km propuşi. Ştiu, când o spui cu voce tare, nu pare a fi cine ştie
ce aventură dificilă, însă, în realitate, în acest oraş, la acele
ore, a fost obositor. Bine că mă aflam la volanul unui SUV hibrid,
extrem de modern şi extrem de confortabil. Hmm… Poate aceasta ar
trebui să fie concluzia testului; dar nu fără rezultatele finale
mult aşteptate.

După încă o traversare a capitalei, am ajuns să ne îndreptăm spre
Otopeni, cu aproape 100 km efectuaţi, când ne-am oprit la o
benzinărie pentru a face plinul şi a ne pune diplomele de
matematică la contribuţie. X egal cu Y, radical din aia, limită de
cealaltă… Ei, hai că era mai simplu de atât. În rezervor au
intrat 10,8 litri. Mult? Puţin? Am să vă zic eu.

Chiar extraordinar! Ţinând cont că nu poţi să mergi doar pe motorul
electric fără să fi scos din maşină de ceilalţi participanţi ai
traficului şi bătut, cei 10,8 litri reprezintă un consum
ireproşabil într-un SUV premium, care trage şi cu ajutorul unui
motor V6 şi este capabil să-ţi ofere şi performanţe atunci când îi
ceri asta. Iar eu i-am cam cerut-o destul de des.

Calcule.
Matematică. Nu mi-a plăcut niciodată limbajul ăsta. De ce să-ţi
baţi capul cu cifre, în loc să-ţi trăieşti viaţa concentrându-te pe
lucrurile importante? Când am auzit că trebuie să efectuez cei 100
km în regim urban, am crezut că va fi floare la ureche. O
„floare”… plictisitoare, care n-ar fi trebuit să dureze mai mult
de 2-3 ore. Până să dau frâu poveştii, aş vrea totuşi să menţionez
că am început cei 100 km în jurul orei 15:00 la o benzinărie prin
Drumul Taberei şi am terminat după ora 21:00 prin zona Otopeni; din
care peste trei ore petrecute în trafic de vârf, bară la
bară.

Derulăm puţin acţiunea cu o zi înainte, şi iată-mă luând în primire
un RX450h de la showroom-ul Lexus din Bucureşti. Maşina era bleu
deschis, sau silvery blue, aşa cum o numesc ei, iar prima impresie
nu a fost cea mai bună posibilă. Faţă de vechea generaţie, noul RX
are nişte forme mai degrabă apropiate de cele ale unei Toyota. Încă
mai am impresia că seamănă cu o Corolla supraponderală şi mi-e dor
de stilul precedent, cu formele acelea curbate spre haion.

Nu are linii elegante sau forme impunătoare. Pur şi simplu arată
aşa cum te-ai aştepta să arate un hibrid – iar RX-ul este totuşi un
SUV premium în primul rând, hibrid abia în al doilea, sub forma
unei versiuni cu indicele „h”. Adică, serios acum; îl vei parca
într-o zi lângă X5-ul vecinului şi te vei simţii ca şi cum tocmai
te-ai întors de la meci, unde echipa ta preferată şi-a „furat-o” cu
0-4 de la rivalul ei.

Dar există şi viaţă după primele impresii… aşa că am urcat la
bord, într-o cabină care beneficia de nivelul de dotare President
şi-am rămas plăcut surprins. Totul era aproape perfect finisat. De
la planşa de bord superioară la consolă, scaune, plafon şi aşa mai
departe.

După 2-3 minute de ajustare oglinzi, spătar, volan, sistem audio,
am reuşit să-mi găsesc poziţia şi „condiţia” ideală, aşa că am
apăsat butonul de start. Hmm… Linişte, niciun sunet. DAR mă
aşteptam la asta şi nu m-am lăsat perturbat. Am deblocat frâna de
parcare, schimbătorul fixat pe D şi-am luat încet piciorul de pe
pedala din stânga, în timp ce maşina a început să se pună în
mişcare. O senzaţie de-a dreptul ciudată.

Până să ajung la primul semafor, am resetat consumul şi viteza
medie pentru a-mi face o idee referitoare la ce trebuia să mă
aştept a doua zi… adică în ziua oficială a celor 100 de kilometri
prin trafic. Am mers încet spre redacţie, cu nu mai mult de 50
km/h, în timp ce mă jucam în prostie cu mouse-ul de la baza
consolei centrale. Per total, este poate cea mai uşoară metodă de a
naviga prin meniul unui automobil pe care am întâlnit-o
vreodată.

De fapt, dacă cei de la Lexus şi-ar combina vreodată forţele cu cei
de la Jaguar pentru a produce un model cu această metodă de scroll
alături de schimbătorul gen rotiţă al XF-ului… mă rog, nu ştiu ce
s-ar întâmpla, dar ştiu că mi-ar plăcea la nebunie.

Când am ajuns la birou, consumul de pe bord era de 4 litri/ 100 km;
calculaţi de RX după doar 15 minute şi mai puţin de 10 km parcurşi.
Ce s-a întâmplat a fost că am mers 95% pe modul electric, vrând
să-mi demonstrez că, totuşi, se poate, iar că un RX450h îşi merită
preţul de bază de 60.000 euro. Ce aveam eu să descopăr a doua zi
era că maşina îşi făcea într-adevăr banii, însă consumul acela de 4
litri n-avea nicio legătură cu creatura care este ora de vârf din
traficul bucureştean.

A venit dimineaţa, iar după alte câteva drumuri făcute, inclusiv
unul până la o spălătorie, m-am întâlnit cu Mihai, care urma să
declanşeze aparatul foto de nenumărate ori pe parcursul testului,
şi ne-am dus către locul de start menţionat mai sus, o benzinărie
undeva la capătul cartierului meu natal.