TEST: Citroën C4 Picasso 1.6 e-HDi (2015). Puncte tari şi puncte slabe

Citroën C4 Picasso a fost lansat în urmă cu doi ani, în 2013, când i-a surprins cu designul său neconvenţional pe familiştii europeni obişnuiţi cu forme ceva mai conservatoare. Colegul Andrei Ştirbu a condus deja un C4 Picasso cu cea mai puternică motorizare pe benzină, de 1,6 litri cu 156 CP, şi i-a cam plăcut monovolumul compact francez.

Dar cum propulsoarele pe benzină nu sunt chiar pe gustul tuturor, a venit vremea să încercăm şi un Citroën C4 Picasso pus în mişcare de un motor diesel. Mai exact, unitatea de 1,6 litri e-HDi cu 115 CP, cuplată la o transmisie manuală cu şase trepte. Am condus maşina prin Bucureşti şi prin împrejurimi, iar în continuare îţi spun ce mi-a plăcut şi ce nu mi-a plăcut la ea.

Puncte tari

1. Interiorul

După părerea mea, habitaclul lui C4 Picasso arată aşa cum ar trebui să arate un interior de maşină în anul 2015. Planşa de bord e simplistă şi a fost împărţită în două: partea de sus găzduieşte un ecran foarte generos, de 12 inci, poziţionat central, care afişează toate informaţiile de care ai nevoie la drum, începând cu cadranele de bord şi terminând cu harta pentru sistemul de navigaţie.

Partea de jos e minimalistă şi are doar câteva butoane, gurile de aerisire pentru sistemul de climatizare şi un ecran tactil de şapte inci pentru sistemul de infotainment care controlează toate funcţiile maşinii.

Nu e plictisitor, nu e extrem de futurist. E pur şi simplu bun.

Calitatea materialelor folosite m-a impresionat, fiindcă este foarte bună – plasticele de pe bord sunt moi şi au textură plăcută, în vreme ce bucăţile poziţionate în partea de jos a uşilor sunt tari, dar nu deranjează în timpul condusului.

Vizibilitatea e excelentă, datorită parbrizului panoramic foarte înalt, a stâlpilor frontali foarte subţiri şi a suprafeţelor vitrate generoase.

Locurile de depozitare sunt multe şi mari – vei găsi spaţii în uşi, sub scaunul şoferului, în torpedo, pe consola centrală şi în podeaua de sub picioarele pasagerilor din spate. În acelaşi timp, portbagajul are o capacitate de 537 de litri, mai mare decât a principalilor săi rivali – Ford C-Max (471 de litri) şi Volkswagen Golf Sportsvan (500 de litri). Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, există opţiunea ca scaunele individuale din spate să culiseze în faţă, ceea ce poate creşte volumul de încărcare până la 630 de litri, însă nu aş recomanda să faci asta dacă vei avea pasageri foarte înalţi. Totodată, scaunele de pe al doilea rând pot fi rabatate individual, iar rezultatul e un portbagaj imens, cu podea plată şi joasă.

Spaţiul disponibil pentru oameni e mai mult decât suficient. Cu scaunul şoferului reglat pentru mine şi cei peste 1,9 metri ai mei, am încăput foarte bine în spate, însă locul pentru genunchi nu a fost perfect. Pentru cei mai scunzi nu va fi o problemă, însă.

Podeaua este complet plată, astfel că vor putea călători fără probleme chiar şi trei adulţi pe scaunele care găzduiesc prinderi pentru sistemul Isofix.

2. Confortul

Nu te aştepta ca un Citroën C4 Picasso să fie la fel de fâşneţ ca un Ford C-Max, fiindcă o să fii dezamăgit. În schimb, monovolumul compact francez o să te facă să te simţi ca şi cum ai călători cu covorul magic, fiindcă e o maşină foarte confortabilă.

Da, are mai mult ruliu în viraje decât un C-Max, iar direcţia e mai moale şi nu are foarte mult feedback, dar la drum lung te simţi bine în maşina asta franţuzească. Eu, unul, am avut senzaţia că aş putea să fac 1.000 km foarte liniştit, fără să fiu stresat de următoarea depăşire sau de traficul aglomerat. E o senzaţie pe care nu o întâlneşti foarte des în maşinile moderne.

3. Motorul

Propulsorul diesel de 1,6 litri e-HDi dezvoltă 115 CP la 3.600 rpm şi 270 Nm la 1.750 Nm. În cazul modelului de test, puterea era trimisă către roţile din faţă printr-o cutie de viteze manuală cu şase trepte, care e disponibilă standard. Opţional, poţi alege o transmisie robotizată cu şase trepte, însă nu o recomand, după experienţa neplăcută pe care am avut-o cu un C4 Cactus cu o asemenea cutie.

Motorul e destul de leneş sub 1.800 rpm, însă între această valoare şi 3.500 rpm trage voios şi nu dă semne de oboseală. E şi suficient de silenţios pentru o maşină atât de mare în interior, iar consumul de carburant a fost impresionant: în oraş, media afişată de computerul de bord s-a blocat la 7,4 l/100 km, iar pe autostradă, la 130 km/h, consumul instantaneu a stat tot timpul sub 6 l/100 km. La 100 km/h, valoarea indicată de calculatorul de bord a fost mai mică de 4 l/100 km.

Puncte slabe

Sistemul multimedia

O spun din nou – sistemul de infotainment folosit în noua generaţie de modele a grupului PSA Peugeot- Citroën e departe de a fi perfect. Viteaza cu care se mişcă ar fi fost admirată la începutul anilor 2000, iar faptul că trebuie să îl foloseşti de fiecare dată când vrei să schimbi o melodie sau să modifici temperatura sistemului de climatizare te face să pierzi timp.

Ştiu că prin metoda asta s-a renunţat la foarte multe butoane în relief şi s-a simplificat planşa de bord, dar pentru sistemul de climatizare, cel puţin, butoanele pe care le simţi când le apeşi sau le roteşti sunt bune într-o maşină, fiindcă nu trebuie să te uiţi tot timpul la ceea ce faci.

În rest, sistemul de navigaţie e acceptabil şi are marele avantaj că informaţiile despre rută pot fi afişate pe ecranul mare din partea de sus a bordului, unde poţi arunca foarte rapid câte o privire din când în când.

Concluziile şi datele tehnice, în pagina următoare.

Pagini: 1 2