Martin Winterkorn, şeful Volkswagen, a afirmat săptămâna aceasta că VW lucrează la o gamă low-cost care va cuprinde un hatchback, un sedan şi chiar un SUV, avansând şi o dată pentru intrarea pe piaţă a primelor exemplare: anul 2018. În plus, CEO-ul VW a avansat şi un nivel de preţ: 8.000-11.000 de euro. Anunţul vine să confirme interesul mărcii germane pentru maşinile low-cost, în special pentru piaţa din China, acolo unde a început să piardă teren în faţa unor concurenţi mult mai bine pregătiţi pentru zona de low-cost (Hyundai, Suzuki etc.).
Piaţa din China este imensă, chiar dacă ritmul de creştere a încetinit, iar şeful Volkswagen ştie că nu poate dinamiza vânzările grupului dacă nu reuşeşte să pună pe piaţă la timp maşinile low-cost promise deja de mai bine de trei ani. De altfel, ultima luptă pentru putere din cadrul grupului VAG a avut drept motivaţie centrală inabilitatea actualului CEO VW de a lansa la timp o gamă low-cost, aşteptată de prea mult timp de către acţionari.
Două sunt surprizele din anunţul şefului VW: faptul că data lansării se amână cu 2 ani – prima maşină era aşteptată în 2016, nu în 2018; faptul că preţul de pornire va fi (în China) de circa 8.000 de euro (echivalent), cu peste 2.000 de euro mai mult decât se vehicula până acum. În fine, vom avea trei maşini, iar nu doar una singură – dar acest lucru era de aşteptat, pentru că este imposibil să rentabilizezi o platformă nouă fără a dezvolta pe baza ei cât mai multe tipuri de caroserie, care să asigure volume mari de vânzări.
De ce nu e în stare Volkswagen să facă maşini low-cost?
Este oarecum amuzant că Volkswagen, cel care a inventat practic conceptul de maşină populară în Europa, nu mai este în stare să facă maşini ieftine, nici măcar în China. Detractorii trebuie să ştie însă că problemele ţin de trei mari domenii: normele de siguranţă, calitatea percepută şi marja de profit.
Siguranţa de 3-4 stele asigurată de modelele Dacia pare a nu fi cea dorită de grupul VAG. Poate că nu vizează 5 stele EuroNCAP, dar oficialii VW nu par a fi dispuşi să sacrifice prea mult din siguranţa pasagerilor doar pentru a obţine profit. Şi nu doar declarativ: Skoda Rapid, de exemplu, a obţinut 5 stele EuroNCAP la testele din 2012, iar tehnologiile noi de asistenţă a pasagerilor trebuie luate în calcul (şi în preţ) atunci când vrei să lansezi o maşină nouă, pentru că aduc foarte multe costuri.
Maşina VW ar trebui să stea pe o platformă subcompactă şi să fie mai ieftină decât un Polo şi derivatele lui
Apoi, grupul Volkswagen nu poate veni cu maşini ieftine care să fie cu mult sub calitatea actualei Skoda Rapid, cel mai ieftin sedan din gama VAG, pentru că diferenţa de calitate percepută dintre această maşină de minim 12.000 de euro (preţ în România) şi un Logan de sub 9.000 de euro nu e chiar atât de mare. Piaţa din China este încă subdezvoltată, dar începe să nu mai accepte produse substandard, cel puţin nu la preţul la care va veni Volkswagen, situat la graniţa superioară a produselor low-cost. Aceasta este o problemă în sine, pentru că dotările suplimentare abia fac ca un Logan să fie mai scump de 13.000 de euro, în timp ce o Skoda Rapid complet dotată depăşeşte 16.000 de euro, în timp ce pentru echipările medii, diferenţele sunt chiar mai mari. Dacă în China VW nu are de concurat cu marca Dacia, ci cu celelalte produse low-cost dezvoltate de competitorii săi, ca să rentabilizeze cu adevărat noua investiţie va trebui să o vândă în întreaga lume, inclusiv în Europa, începând cu cel târziu 2020.
Dar tot prin 2020 se va lansa şi viitoarea generaţie de Logan, iar aceasta promite să aibă deja foarte multe lucruri în plus faţă de ce avem acum, fără ca preţul de pornire să fie mai mare de 8.000 de euro. O competiţie umăr la umăr, aşadar.
Totul depinde de capacitatea Volkswagen de a scoate profit din această maşină încă de la început. Renault şi-a recuperat foarte repede investiţiile la Dacia, datorită succesului fenomenal înregistrat de o maşină fără concurent. Francezii au reuşit asta şi pentru că au integrat cât mai bine producţia – de la design, la componente şi tot ce înseamnă logistică. Costurile de producţie sunt mici, sensibil mai mici decât le are Volkswagen la Skoda, de exemplu. Multe dintre piese sunt deja rentabilizate de-a lungul anilor în care au fost folosite în alte maşini din cadrul grupului, fabricile Dacia se află în zone sărace, cu costuri mici ale forţei de muncă, principiile japoneze preluate de la Nissan şi aplicate în cadrul proceselor de producţie scad foarte mult costurile, iar familia de maşini are deja suficiente forme de caroserie pentru a acoperi aproape toate nişele. Mai presus de toate, principiul design-to-cost este la baza succesului Dacia, pentru că toată maşina este dezvoltată încă de la început pentru a costa cât mai puţin, iar marjele de profit ale Renault cu Dacia nu sunt deloc mici, ba chiar dimpotrivă!
Va fi, aşadar, extrem de greu pentru Volkswagen să repete succesul Dacia, în condiţiile în care francezii au deja peste un deceniu avans. Lansarea în China pretinde nu doar o bună pregătire inginerească, dar şi o logistică perfectă. Presupusa lansare în Europa prin 2020 ar pretinde, de asemenea, deschiderea unor facilităţi noi de producţie în Europa de Est sau în Africa, pentru că cele deja existente sunt prea scumpe pentru un astfel de automobil. În fine, normele Euro tot mai dure vor ridica până la urmă destul de mult preţul iniţial al maşinilor „low-cost”, astfel încât o lansare la finalul acestui deceniu în Europa va vedea maşina cu un preţ de pornire cu puţin sub 10.000 de euro.
Va reuşi Volkswagen să rezolve acest imens puzzle? Deocamdată, şeful VW a rostogolit termenul lansării, acordându-şi încă un răgaz de doi ani. Dar în lunile ce vin VW va trebui să se decidă foarte serios dacă are ceea ce trebuie pentru a duce la bun sfârşit acest experiment. Renault a reuşit. Dacă şi cei de la Volkswagen îşi vor aduce aminte cum e să produci maşini pentru popor, vom avea un concurent pentru Dacia în Europa abia peste 5-6 ani.
Timp suficient pentru ca marca cu nume românesc să se pregătească.