De la ce vârstă începem educaţia rutieră

Crezi că eşti un bun părinte la volan? Testează-ţi cunoştinţele aici! Mai jos, unul dintre articolele care te ajută să-ţi protejezi familia, şi mai ales copiii, de accidente.

Grădiniţa este locul unde copiii încep să înveţe şi, mai ales, să înţeleagă mai multe despre ceea ce îi înconjoară. De la 4-5 ani în sus, creierul copiilor devine capabil să facă asocieri logice şi să înţeleagă semnificaţia regulilor şi legilor. Asta nu înseamnă că nu puteţi începe de mai devreme, obişnuindu-vă copilul de mic să stea liniştit în scaunul pentru copii, sau să vă ţină de mână pe stradă, ca reguli de bază.

Părinţii sunt primii responsabili în asimilarea regulilor de bază privind siguranţa pe drumurile publice de către copii, dar, de multe ori, din lipsă de timp sau pur şi simplu din ignoranţă, educaţia de acasă este precară. Aşa încât la grădiniţă şi în şcoli există o programă, e adevărat, încă nu suficient de bine dezvoltată, de lecţii de siguranţă rutieră.

Iată care sunt lucrurile de bază ţinând de siguranţa rutieră pe care e necesar să le înveţe un copil încă de mic:

1. Definiţiile pentru ”carosabil” şi ”trotuar”, ”pieton” şi ”vehicul”

Mai întâi, copiii trebuie să înţeleagă că sunt pietoni şi, în această calitate, pot circula prin anumite locuri dedicate. Apoi trebuie să înţeleagă diferenţele faţă de mijloacele de transport, deci departajarea clară între căile de acces pentru pietoni, respectiv vehicule.

2. Indicatoare şi semnalizare optică pentru pietoni

În primul rând, copiii trebuie să înveţe şi să înţeleagă ce reprezintă indicatoarele de interdicţie pentru accesul pietonilor. Apoi un domeniu important ţine de locurile de traversare a străzilor şi de modul de traversare al acestora (prioritar este să înţeleagă rolul ”zebrei”, precum şi al semaforizării). Nu în ultimul rând, asigurarea înainte de traversare trebuie să devină o regulă primordială.

3. Vehicule nemotorizate şi reguli pentru folosirea lor

În principal, copiii se familiarizează foarte rapid cu bicicletele, dar şi cu alte vehicule pe roţi. Trebuie să înţeleagă cât mai clar limitările pe care le au, şi atenţia pe care trebuie să o acorde când sunt pe carosabil.

Pentru părinţi este foarte important să se asigure că nu le dau exemple negative copiilor (de exemplu, trecerea pe roşu sau nesemnalizarea direcţiei de mers). De preferat este să înţeleagă cât mai clar riscurile la care copiii se expun, în principal ce înseamnă un accident.

4. Noţiunea de ”pasager” şi siguranţa într-o maşină / mijloc de transport în comun

Regulile de acces într-o maşină / mijloc de transport în comun sunt esenţiale: un copil nu trebuie să intre într-un vehicul din partea carosabilă, ci doar de pe trotuar. În cazul mijloacelor de transport în comun, trebuie înţeleasă regula priorităţii pentru cei care coboară.

Iar în cazul autoturismelor, trebuie explicată necesitatea purtării centurii de siguranţă, precum şi a unei conduite în timpul mersului (de exemplu, de ce e interzisă distragerea atenţiei şoferului).

În principiu, aceste lucruri ar trebui însuşite de către copii încă de acasă, dar în cadrul grădiniţelor şi şcolilor se pot asimila mai bine regulile, prin jocuri educative sau lecţii instructive, mai bine documentate. În plus, în cadrul şcolilor se fac şi întâlniri regulate cu agenţi de poliţie, cu întrebări şi răspunsuri mai concrete, care contribuie la înţelegerea mai clară a anumitor situaţii şi reguli.

Practic, din educaţia generală a unui copil nu trebuie să lipsească nicidecum componenta educaţiei rutiere, deoarece în principal copiii sunt cei mai expuşi accidentelor rutiere, pe fondul necunoaşterii regulilor şi a neatenţiei (în România, aproape jumătate dintre decesele cauzate de accidentele rutiere sunt atribuite categoriei de vârstă sub 25 de ani).

Testează-ţi şi tu cunoştinţele, aici!